http://www.mypicot.com/christmas_crochet_patterns01.html

Fabric dyeing

In sfarsit am reusit sa ma apuc si sa duc pana la capat ceea ce trebuia sa fac de aproape o jumatate de an; sa vopsesc panza.

Dimineata m-am trezit destul de devreme cu intentia de a schita un nou proiect; si  tot incercand sa adun informatii am gasit un blog, „echipat” total cu toate informatiile despre vopsit panza .http://fabricdyeing101.blogspot.com/ si mi s-a retrezit interesul sa vopsesc si eu. 🙂

Aveam toate „utilajele” pregatite din timp si m-am apucat de treaba.

Am hotarat ca nu voi vopsi decat fat quarter din material, intr-o gama mai larga de culori; de ce fat quarter? pentru ca eu nu lucrez decat obiecte de decor deocamdata si nu am nevoie de metri intregi de o singura culoare.

Aveam deja cumparate o serie de culori din produsele Rit dye, o vopsea cu care se vopseste la „cald”, diferita de Procion sau Dharma. Insa am vopsit cu ea la „rece” pentru ca obiectele de decor nu se spala ca un quilt clasic si deci nu e pericol ca sa se piarda culoarea.

Cat priveste cele ce doream sa obtin ,m-am gandit ca vreau niste materiale vopsite intr-o nuanta, in degrade, gen marble. pentru asta am luat pahare de plastic in care am pus bucata de fat quarter mototolita cat mai bine in el si peste ea am adaugat vopseaua pregatita intr-un borcan separat.

Intregul proces a fost un experiment in care ma asteptam si la esecuri ; insa mi-a placut rezultatul , in general.

Dupa sase ore in care am tinut paharele de plastic in casa, la caldura, am spalat materialele in apa rece si rezultatul e pe sarma 🙂

Si aici uscate si calcate

Imi place cum au iesit, stil watercolor, drept pentru care am hotarat ca mai vreau si altele 🙂 insa in doua culori diferite.

Pentru asta am folosit tehnica Low Water Immersion pe care o gasiti aici http://www.pburch.net/dyeing/lowwaterimmersion.shtml pentru cine doreste sa o incerce.

Tehnica nu e dificila si patternurile ies interesante si diferite intre ele in functie de cum aplici vopseaua. In fond , este impropriu spus aplici caci nu aplici nimic ; se vopseste cu o cantitate cat mai mica de apa atat cat ii este necesar panzei sa absoarba si vopseaua sa difuzeze in ea in desene abstracte superbe.

Poate un tutorial in limba romana pe curand dar in functie de timpul care il am la dispozitie…

Pentru ca nu eram sigura daca imi va reusi am facut numai doua experimente de acest fel in care, in primul am folosit pigment purple si tangerine iar in al doilea purple si fucsia. Prima combinatie , cea din stanga imaginii, imi place mult; e o combinatie reusita. Si cealalta e placuta  dar mai monocroma.

Aici o poza mai aproape a materialelor , facuta seara in balcon printre frunzele care cad si nu se mai opresc.

Multumita de rezultat, am hotarat ca ma pot relaxa sa-mi savurez ceaiul verde cu scortisoara si sa fac „crima” de a gusta din ispititoarele prajiturele cu pecan, cumparate cu scopul de a servi musafirii nu pentru mine care sunt la dieta…cica:))

Pe curand si spor la lucru tuturor!

Christmas fabric postcards

Acum cateva zile, incercand sa reintru iar pe domeniul creatiei m-am gandit sa fac cateva carduri textile. Si pentru ca se apropie curand Craciunul am facut cateva carduri simple,cu materialele pe care le aveam prin casa, cu tema specifica.
Au iesit dragute, simple, foarte putin quiltuite sau deloc; se incadreaza mai mult in categoria craft decat quilt.
Ceea este insa important este faptul ca mi-a facut placere sa le lucrez; am descoperit ca imi place sa lucrez obiecte mici, migaloase, care cer rabdare si mai putin un free motion pe metri intregi de panza.Sigur imi place mai mult sa fac lucrusoare mici decat quilturi de pat..asta insa nu inseamna ca nu voi mai face vreodata quilturi de dimensiuni mari.
Si inca ceva; fiecare card e lucrat altfel ,unul chiar in tehnica shadow trapunto.
Asta ca sa nu ma plictisesc prea mult si de craft 😛

O floare crosetata, cateva fire de cupru invelite cu ceva cu care se leaga pachetele de cadouri si un ciorap aplicat; putin foam lipit cu glue pe care am scris o declaratie banala

Aici am folosit bumbac si fetru, paiete si margelute; Craciunul la Pol…

Card simplu, banal

Card lucrat exclusiv din satin. E cardul meu preferat 🙂

Card lucrat cu angelina fiber:

Acest card e lucrat cu organza in tehnica shadow trapunto. Mi-as fi dorit o organza ceva mai fina dar nu am gasit momentan la Joann…

Cam atat deocamdata; in lucru niste boluri din panza tot cu motive de Craciun. Sper sa le termin in timpul stabilit insa asta depinde numai de Karina.

Am avut ceva timp si am mai „frunzarit” internetul sa vad ce altceva mai lucreaza popoarele(se lucreaza intens ) si am dat si peste o colectie de carduri vintage, tiparite. Superbe! din punctul meu de vedere.

Nu stiu de ce ma atrag aceste carduri probabil decorul in care au loc scenele prezentate: calm, calduros si de ce cele mai multe ori surprinde peisaje de iarna basm.

Probabil pentru ca evoca o lume in care timpul era mai prietenos cu oamenii iar viata avea o curgere a ei , lenta si linsitita.

O lume in care mi-ar fi placut cu siguranta sa traiesc.

O saptamana buna tuturor!

Free crochet charts again – Scheme de crosetat II

As I noticed many women in the world loves to crochet.

Therefore I decided to post more crochet carts for your joy and benefit.

Please feel free to download these doilies and laces.

I hope you like them 🙂

Happy crocheting!

De ce nu?

Dupa o absenta indelungata in care creativitatea artistica a fost practic nula iar momentele de inspiratie parca nici nu m-ar fi vizitat vreodata am decis sa ma concentrez pe munca artistica pentru ca am constatat ca ma detaseaza de orice gand intrus si ma face sa suport mai usor rutina.

Sincer, urasc rutina. Blazeza , indobitoceste, te transforma in robot. Nu spun ca acum am renuntat sau scapat de rutina; nu! Karina cu cerintele ei firesti implica rutina minut de minut. Deci nu am scapat : insa printre activitatile sterile, putina creativitate este acel ingredient complex-sarea si piperul vietii mele cotidiene.

Chiar daca artistic am fost zero, nu am stat degeaba.

M-am hotarat sa nu intru in iarna -lunga si plictisitoare pe aici- cu casa nepregatita; drept pentru care m-am deplasat la acel magazin elegant, Value City (pentru decoruri casa si mobila il prefer oricarui alt magazin) si mi-am luat mobila. Ei, da! Si totul s-a schimbat 🙂

O singura formula „magica”, un mod altfel de a accepta si privi lucrurile te poate face mai receptiv si mai creativ.Daca as fi folosit-o mai des in viata mea sunt sigura ca lucrurile ar fi fost altfel si as fi fost mult mai deschisa catre schimbare si nou (in general nu-mi plac schimbarile, mai ales cele care -ti modifica cursul firesc si obisnuit al vietii).

Am avut de optat intre cateva seturi de mobila cu canapele de culoare incerta, incepand de la galben murdar, bej ciudat si la fel de murdar, culoarea pamantului si chiar gri soarece (!) si burgundy.

Bineinteles ca stilul meu conservator s-a revoltat: cum canapele burgundy?? Si totusi..am rostit formula magica; „De ce nu, burgundy?” ei ,da! acest mod de a pune problema functioneaza foarte constructiv in ceea ce ma priveste. Recunosc ca viata ne-o traim in tipare si cateodata acest „de ce nu?’ ne scoate din tipare si totodata stimuleaza. Deci a functionat! si le-am luat!

Timp cat am asteptat venirea mobilei acasa am debarasat casa de tot ce era inutil si vechi…practic , la final, nu aveam decat mocheta si cateva corpuri mici sau absolut utile.

In fine, dupa atata smotru 🙂 am reusit sa pun casa la punct ; iar acum, cand deja si aici iarna isi face simtita devreme prezenta, dupa ce o infrunt o ora , timp in care ma plimb cu Karina si bineinteles ca bomban strazile vesnic pustii, ii intorc spatele si ma scufund in culcusul meu primitor si cald. E chiar placut 🙂

Cam asa arata acum ; si arata bine zic eu 🙂

Si dupa ce am pregatit casa ma pot apuca de lucru; inspiratie sa am…

Si da! am lucrat cateva Christmas postcards , sunt terminate si le voi posta duminica pentru ca astazi mai am unul de conceput si terminat.

Pana atunci, va doresc un week end calm si placut si amintiti-va cat puteti de des de acea formula magica: „De ce nu?”.

Credeti-ma,face minuni!:)

E toamna iar

Nici nu stiu cand a trecut vara…nu stiu cand va trece nici toamna..iarna la fel.
Munca multa ..atat de multa incat nici nu realizez cum viata trece pe langa mine. As vrea sa pot opri timpul, sa simt ca sta putin in loc sa ma pot bucura de darurile pe care viata inca mi le ofera…o frunza uscata, o adiere de vant racoros de toamna, un apus de soare magnific, de nostalgia care o incerc gandindu-ma la toamna de acasa…Ce frumoase erau! asteptam cu atata bucurie ziua recoltei, zi in care pietele erau pline de recolta toamnei, de oameni, de viata! Ma invarteam minute intregi printre tarabele taranilor care te imbiau sa le cumperi marfa …traiam momentul din plin.:)
Iubeam acea atmosfera de calm, in care, dupa o vara uscata, arida si obositoare – cum erau verile in Bucuresti- imi odihneam sufletul in adierile racoroase si pline de miresme ale toamnei. Frumos..dar ce este frumos nu dureaza o vesnicie…din pacate.

E toamna si aici; aceeasi toamna insa trista. Fara mireasma unica de acasa…o toamna blazata si rece ca si acest taram unde locuiesc.
Ma invartesc printre plasele mari de legume cumparate pentru a le conserva si printre tipetele revendicatoare ale Karinei; ora de somn a copilului…respir usurata..o ora de pauza..ce sa fac mai intai?? multe sunt de facut si poate cel mai inportant lucru de facut este sa ma odihnesc, sa ma pot impaca cu gandurile rebele care nu vor sa se linisteasca..insa fug..ma ascund in activitati banale dar utile(?) si astfel ma reintorc printre…. gogosari sau manualele de studiu….multa munca! chiar era cazul sa fac atatea conserve??? nu stiu..stiu ca este insa o activitate care o faceam in fiecare toamna acasa…poate ca vreau sa simt ca sunt acasa…vreau sa ma simt acasa insa nu sunt acasa!

Ora de pauza trece; o luam de la capat….hranit copil, schimbat , plimbat, jucat cu el…nu stiu cand trec orele..Karina nu mai oboseste deloc!!! eu da! si ma rog sa apara seara, binecuvantata seara in care am cateva ore destinate mie….nici gand! dupa doua ore de rugaminti sa adoarma , este inca treaza si odihnita! si vrea sa se joace…! si timpul meu??? nu mai simt deloc bucuria de a privi uimita la zambetul ei inocent si smecher in acelasi timp….am obosit.
Vreau un timp al meu, vreau o pauza..!
Vreau sa pot sa simt clipele care trec prin viata mea! Vreau sa simt ca traiesc! Nu mai am un timp al meu, nu imi mai apartin….sunt ca un robot pornit si folosit la maxim…

Am obosit…asta este! sunt si momente de epuizare pe care nimeni nu le poate nega.
Din pacate traiesc intr-o lume in care luxul de a te relaxa cateva momente nu este permis oricui.
Incerc sa ma multumesc cu acele cateva clipe infime in care mai pot privi o frunza uscata ,leganata usor de bratele vantului si depusa lin in balconul meu scorojit, sau visand la acel taram mult visat:acasa.
Astfel va trece inca o toamna, o toamna trista si nepasatoare , tarandu-si alaiul de frunze ingalbenite pe strazile vesnic parasite si ostile ale orasului.

E toamna iar….si pe strazi si in sufletul meu..o toamna trista si buimaca care nu isi gaseste locul si nu stie unde se afla…
„Unde iti sunt copiii, unde iti este recolta si bucuria frunzelor ruginii sau a fructelor coapte?? Unde ti-este zambetul auriu si imbratisarea cu miresme??unde -ti sunt toate bogatiile si frumusetile?? De ce nu le vad?” Liniste.
Ma cuprinde disperarea in cautarea unui raspuns; lacrimi mari tasnesc si nu mai reusesc sa vad frunzisul murinbund din fata mea….
Cativa stropi de ploaie ma ating usor…o pala de vant imi mangaie obrajii scaldati de lacrimi…
Toamna plange si ma imbratiseaza….O intreb iar…”unde-ti sunt…???
„Sunt acolo unde este si sufletul tau”.

Icoana- mozaic textil

O noua lucrare , un nou proiect si o realizare as spune eu; asta datorita complexitatii si muncii in detaliu a tehnicii mozaic.

Am finalizat o icoana de dimensiunile 43×55 cm , creata complet din materiale textile, mai precis numai satin, lucrata in tehnica mozaicului.

Concret: am lucrat cu bucatele mici de satin taiate la dimensiunea de 1×1″si unde modelul a cerut, am folosit si stripuri de dimensiunea de 2 mm latime si 1 cm lungine. Bucatelele de satin au fost lipite pe un material ales anterior pe care am desenat conturul formelor din icoana, lipite cu fusible web , una cate una; dupa ce am finalizat lipirea integrala am acoperit intreaga icoana, mai putin marginile aurii, cu tulle bronz auriu vechi, pentru a stabiliza bucatelele de satin.

Dupa aceasta operatie am quiltuit pe santurile dintre bucatelele de satin . In final am aplicat un border auriu- imi plac icoanele de biserici , aurii – pt ca mai deschide si creeaza impresia de aura continua. Am quiltuit si borderul si mai am de atasat un binding, tot auriu , ca o continuare a borderului. Nu vreau sa amestec prea multe culori . Pe marginea de unire a icoanei cu borderul am atasat un ribbon verde antic cu aurie , ca un cadru pentru motivul principal.

Am ales satinul pentru a reda luciul pietrei de mozaic si pentru ca in functie de lumina icoana isi schimba culorile devenind „alta”.

La aceasta lucrare a fost apreciata expresivitatea maicii Domnului si recunosc ca am lucrat la acest punct pt ca nu am vrut sa fie o copie bruta a imaginii dupa care am lucrat ci am dorit ca icoana mea sa exprime ceva chiar daca este lucrata din material textil.

Nu ma intrebati cum a decurs munca…. de Sisif, dar a merita zic eu; ore in sir de lipit bucatele de satin alunecoase, combinarea lor pentru a reda valorile tabloului plus alegerea materialelor . La materiale am avut probleme pt ca nu am avut chiar culorile pe care le-am dorit si a trebuit sa vopsesc eu….satin! Iar satinul folosit e un satin baroc, mai gros decat cel normal si mai pufos..

Aici detalii din icoana finalizata:

Si aici icoana finalizata , fara binding inca(marginea de incheiere o atasez curand)

Icoana din mozaic lucrata in oraselul Lucca, Italia, mi-a servit drept model pentru lucrarea mea:

Cu toate ca mi-as fi dorit o replica textila mai apropiata de original sunt totusi multumita de rezultat. Fara falsa modestie pota firma ca este una din cele mai bune lucrari ale mele de pana acum cu toate ca nu o pot incadra la categoria quilt. Se incadreaza mai degraba in mixed media art….dar accept si alte pareri si critici , bineinteles.

Va doresc saptamana buna tuturor!

Fenomen curios

Rasfoind prin niste carti si insemnari pe care le-am adus cu mine de acasa, din Romania , am gasit un manuscris pe care il pastrez (in urma sfatului unei persoane competente- profesor de literatura) de ani de zile, mai precis din momentul cand acel manuscris a inceput sa fie scris.
Acum 12 ani mi s-a intamplat un fenomen tare ciudat , pentru mine ramas neexplicabil pana astazi si poate pentru totdeauna.
Intr-o noapte m-am trezit cu dorinta ACUTA sa scriu. habar nu aveam ce urmeaza sa scriu , nu urmam nu fir dar stiam ca trebuie sa scriu.
Am inceput cu simpla operatie de a lua un creion si o hartie si apoi am inceput sa astern versuri;nu am sa intru in detalii insa am sa va spun ca acest fenomen a durat fix 3 luni, timp in care am avut o activitate psihica exacerbata -nu dormeam nopti intregi pentru ca simteam ca trebuie sa scriu- timp in care am pierdut kilograme considerabil. dupa cele trei luni de „creatie” acest fenomen a incetat brusc asa cum a aparut. Imi amintesc ca am vrut sa scriu , cu toate ca simteam ca energia creativa este epuizata, si nu am reusit sa mai scriu un singur vers. Ciudat inca, mi se parea absolut penibil sa scriu versuri. Mi-amintesc ca priveam foia de hartie goala si creierul meu era gol; de atunci nu am mai scris un singur vers .
As vrea sa va spun despre mine ca sunt o persoana destul de sensibila si (mai putin )romantica insa nu intr-atat incat sa scriu versuri; de altfel, genul liric nu ma caracterizeaza deloc. In plus, sau in minus (cum vreti sa o luati) nu sunt o persoana spontana, nu sclipesc in conversatii si nu sunt genul acela de inteligenta apreciata de societate;sunt genul de persoana „greoaie’ in gandire si va puteti imagina ca nu este o „calitate” pentru a scrie poezii..
Sunt o persoana mai mult inclinata spre partea practica a vietii, am simt estetic cred dar pana la genul poetic e cale lunga…
Deci , habar nu am ce s-a intamplat atunci, timp de trei luni dar tare mi-as dori pe cineva autorizat sa imi explice fenomenul.
Si , apropos, nici vorba de fenomenul acela „cineva scria cu mana mea”! nu cred in asa ceva cu toate ca nu neg existenta vietii dupa viata….
Am sa public din manuscrisul pe care l-am pastrat, redactat pe computer ,dupa fisele pe care am lucrat dar care din pacate nu le-am pastrat.

Voi incepe cu prima poezie cu care a inceput fenomenul si apoi cu una din preferatele mele.

Sunt clipe, sunt soapte,
Sunt vorbele mute..
Sunt zambete triste
Si ganduri tacute;
Sunt doruri si lacrimi
Fierbinti intre noi..
Si noptile sunt ..sunt si zile , si ploi…

Sunt muntii inalti
Cei cu creste-ascutite
Si apele-adanci
Cu luciri nesfarsite…

Dar toate ce sunt
Sunt sortite pieirii!
Vor trece pe rand
Prin vapaia iubirii.

E clipa …doar clipa..iar soapta ..doar soapta…
Nu au puterea sa ne desparta.

Unele dintre poezii nu au titlu; pur si simplu nu am gasit nici unul si am simtit ca trebuie sa le las asa. Aceasta prima poezie e una din cele fara titlu.

Treceri

In par am straluciri de-argint
Iar ploapele-mi sunt ostenite;
O! cat as vrea sa ma mai mint
Ca timpul poate-o sa ma uite…

E toamna iar in fiinta mea;
Dar multa vreme n-o sa fie,
Caci timpul ma vrea fulg de nea
Si nu doar frunza ruginie…

Unele versuri imi plac, altele simt ca nu imi apartin si nu ma caracterizeaza…absolut ciudat!

Manifest pentru sanatate

Un articol interesant si deosebit de util pentru noi toti : http://pheideas.blogspot.com/2009/07/manifest-pentru-sanatate.html
Il recomand tuturor cu rugamintea sa incercati sa constientizati mai mult ca sanatatea e mai de pret decat orice altceva.
Faceti-va un bine si inlocuiti alimentele artificiale, de export, frumos ambalate si cu „necunoscute” in ele, cu alimentatia traditionala si sanatoasa.

Rosia Montana

Cititi , va rog, acest articol http://pheideas.blogspot.com/2009/06/rosia-montana-gold-corporation.html in care , colegul meu de blogosfera, Pheideas, denunta cu argumente destul de solide si reale, „bunele intentii” ale corporatiei care doreste sa exploateze Rosia Montana cat si despre rezultatele dezastruoase in urma acestor actiuni…sustin in totalitate campania de descurajare a acestor activitati de distrugere, care nu urmaresc decat profitul si uita ce lasa in urma lor.
Pe scurt: Sunt pentru o Rosia Montana , pura, curata, asa cum a lasat-o Creatorul!
Comentarii daca sunt, va rog sa le faceti la articolul respectiv.
Va multumesc!