Visul american…


Astazi am cea mai ciudata dispozitie pe care am avut-o in ultimul timp.
Nu am sa traduc acest articol din respect pentru concetatenii mei care nu au nici o vina pentru ca traiesc unde traiesc. Lor le e bine…
In urma cu cateva ore am venit de la federal unde mi-am luat „cartea verde”.. acel document pentru care mii de romani si nu numai se lupta si fac tot ce pot sa o obtina….eu nu am vrut-o in mod special si totusi a venit usor, fara piedici si eforturi deosebite…
Mi-am cunoscut sotul acum patru ani si din fericire- sau nefericire- el locuia deja de 9 ani aici in state. Tot ce a urmat a fost frumos si este frumos ca in vis: o casnicie ideala, un partener de viata deosebit, un trai echilibrat , fara excese si fara bani multi ; asa cum se crede despre traiul in America…
Si a trebuit sa-l urmez aici , pentru ca aici locuieste , aici are serviciul si aici ne permitem sa locuim. De ce spun asta? Pentru ca a locui in Romania a devenit un lux..un lux care nu ni-l putem permite pentru ca nu avem baza: o casa. Si cat de paradoxal sau incredibil ar suna nici aici nu avem o casa, dar cel putin ne permitem sa platim o chirie dintr-un salariu..de 1800 dol pe luna. Atat. Restul ce se aude despre America sunt povesti..poate frumoase si mai ales ispititoare.
Si aici se munceste greu, si aici platim taxe- 1100 dol pe luna zboara numai pe facturi si chirie..chiria ajunge la 550 dol /luna..frumos nu? Taxe la oras , taxe si iar taxe..o sa ne puna si taxe pe aer curand, cred. Si aici viata e scumpa si nu ne permitem luxul pe care romanul si-l imagineaza..am spus..sunt doar povesti. Aici dolarul are alta valoare.Sa nu aveti impresia ca , cum ati ajuns aici cineva va asteapta cu un teanc de dolari la intrare in SUA…vise! sau ca cineva va va oferi un serviciu bine platit in cateva zile si in alte cateva luni vei avea sansa sa cumperi doua apartamente in Romania…nu; in nici un caz. Poate ca acasa nu faceam atatea calcule cum fac aici legate de buget. Facturi si facturi pentru orice! Apropo! Nasterea Karinei , spitalizarea mea si a ei, controalele medicale de tot genul nesolicitate dar obligatorii au adus factura la 100.000 si ceva dolari!- nu mai retin exact suma- din fericire avem asigurare pentru care platim 300 dol pe luna..asta da vis american …
Nu pot contesta civilizatia care am gasit o aici si cand spun asta ma refer la politetea, amabilitatea si optimismul caracteristic americanului de rand si nu numai. Mitocania e aproape necunoscuta aici..Nu pot contesta ingrijirea medicala de exceptie pe care am avut o fiind gravida la 41 ani si care m-a uimit si impresionat! Nu pot contesta promptitudinea lor in a rezolva tot felul de obiective, cultul pentru natura din jur pe care o ingrijesc in mod deosebit; aia pe care o au ; nu pot contesta nimic din toate acestea.. Insa toate acestea costa: toate serviciile care ti se fac , in asa fel incat te simti ciudat la un moment, dat costa enorm pentru ca americanul are cunoaste valoarea banului si a muncii lui. NU costa in schimb nimic amabilitatea si deschiderea lor catre oameni. Americanii sunt rezervati dar totusi deschisi cand ajung sa te cunoasca; poate mult prea deschisi; si naivi..excesiv de naivi . BUn.
Si o sa ma intrebati care e problema? Si habar nu am sa va raspund; cred poate ca primind acel card verde „pretios” am simtit cum ma rup de locul de acasa, am simtit o instrainare din afara, oarecum fortata care nu mi-a picat bine. Oare poti sa crezi ca dupa ce am jurat in virtutea legii americane ca spun adevarul si numai.., sau dupa ce am primit felicitarile ca am devenit rezident, oare poti sa crezi ca am plans? M-a cuprins o tristete imensa si un gol la fel de mare. Visul meu era si este sa ma reintorc acasa pe cat posibil curand; astept sa vad iarasi locurile unde am fost fericita, unde m-am simtit aproape de natura si Creator , locurile unde alergam fara sa fiu deranjata ca o sa strivesc iarba ca e domeniul public (aici mediul inconjurator apartine Statului..)sau sa rup o floare sa o duc acasa; astept sa simt iar sarbatorile pe care intotdeauna le simteam atat de vii si magice..o sa vina iar Craciunul..o sa fim iar doar noi doi ..si Karina acum ..atat. Nimeni nu ne va deschide usa pentru ca nu avem pe nimeni aici…nici prieteni..la capitolul asta toti americanii au deficit..si nu numai ei. Ei nu au un cult pentru Craciun asa cum il avem noi..si nici pentru Paste. Ptr ei Pastele e venirea primaverii si a iepurasului….atat; nici o semnificatie religioasa in schimb. O sa vina Craciunul si o sa trebuiasca sa merg la biserica comunitara dupa program…nu exista ca biserica sa fie deschisa mai mereu ..asa ca acasa..nu exista un timp cand vrei sa te rogi in intimitatea bisericii pentru ca fiind deschisa cu program toti romanii de pe aici se bulucesc ca la club…si fiecare isi etaleaza tinuta si parfumurile si mai ales „aerele” de roman-american..nu exista aici in materie de cult crestin nimic din ceea ce inseamna simplitate , sfiala, ..ma duc sa-mi aprind o tigara..am zis ca nu mai fumez in casa si uite ca acum nu pot…I`m back…nu exista nici cea mai mica urma de smerenie! fiecare vine la slujba pe care o asculta formal iar apoi se duce in demisolul bisericii care are acolo club! unde se vinde cafea, gustari si nelipsitele sucuri americane! Am fost socata si dezgustata! drept pentru care nu mai merg acolo..am mers doar sa-mi botez fetita si atat.Romanii ?(si imi pare rau ca trebuie sa spun asta), chiar daca nu toti, cand ajung aici capata un aer de superioritate si inganfare cum nu vezi la alte nationalitati care traiesc aici! Trist si rusinos ; nu ma simt deloc mandra cu acest lucru dar asta e realitatea.

Mi-e dor de manastirile noastre de acasa…ufff ..mi-e dor sa beau o cafea dimineata cu o vecina, sa imparatsim orice nimicuri numai sa vorbesc! sa mai aud si alt glas si sa-mi vorbeasca cineva pe limba mea; orice! sunt dispusa sa ascult orice!
Mi-e dor de visul meu: sa locuiesc undeva la tara, sa am gradina mea de flori si legume, sa ies pe terasa in fiecare dimineata si sa ma bucur de o noua zi data de Sus, sa-mi cresc fetita intr-un mediu natural si sanatos…. ma uitam pe blogul Teodorei si admiram cu invidie- nu mi-o luati in nume de rau fetelor!- admiram pozele facute in gradina , cu magiunul in ceaunul urias…imi si imaginam atmosfera…sau mi-o imaginez pe Dora bucurandu-se de zilele petrecute la Arieseni..sau pe Elena privind marea de aproape tot timpul sau pe fetele din Ardeal sau Moldova…daca ati stii cat de frumoasa e tara noastra nu va puteti imagina…observi acest lucru cand esti la distanta pentru ca intervin termenii de comparatie ..incercati sa apreciati ce aveti acasa pentru ca aveti o comoara!
Si o sa ma intrebati:”pai , femeie, ce cauti acolo atunci???” Nu o sa raspund pentru ca tocmai am raspuns mai sus…sau poate vei tentat sa spui” asta s-a saturat de bine”..numai eu stiu cat de „bine” e sa fii aici departe de tara si cat de scump platesti pentru asta.
Si eu vin de acolo; si imi sunt vii amintirile. Si stiu cat de greu e si acolo; si cate limitari: chirii si intretineri mari, facturi la fel , mancarea la fel, etc…nu le-am uitat. Dar acolo esti acasa! acolo poti sa „plangi ” pe umarul cuiva, poti sa iesi in week end undeva din oras la parinti sau oriunde . aici nu ai unde merge .Sau poti sa te plimbi pur si simplu pe strazi pline de oameni si tineri , pline de viata in general. In America strazile sunt pustii in general; mersul pe jos e o activitate demult uitata; lumea se deplaseaza oriunde numai cu masina personala ceea ce face ca orasele sa para parasite. In orice anotimp totul pare mort si sumbru. Exclud New York ul unde oamenii inca mai stiu sa mearga pe jos…
Cred ca statul Ohio e cel mai urat stat pe care-l are America….lipsit de munti si peisaje care sa te incante, lipsit de muzee, si orice lacasuri de cultura, lipsit de estetica si evenimente..asta e partea deficitara a americanilor: sunt foarte practici dar la capitolui estetica si cultura stau foarte prost. sa nu uitam ca au o istorie de doar 400 ani aproximativ fata de cultura si istoria noastra.
Mi-e dor sa merg cu tramvaiul sau cu trenul..ador sa merg cu trenul; mi-e dor de agitatia nostra specifica , latina, de strazi cu oameni si copii jucandu-se; mi-e dor de „viata” .
Imi amintesc ca eram acum doua luni, cu Karina afara la plimbare . Si nu prea ii era bine ca plangea si se tot vaita; la un moment dat a vazut doi copii- rari cand vezi copii afara aici- care se jucau. Brusc s-a oprit din plans, si a fixat socata cele doua ” creaturi” noi pentru ea. Isi balanganea capsorul mic ca inca nu -l putea sustine si fixa acele doua fetite…trist…foarte trist. Lumea ei e compusa doar din mine si tatal ei. Atat. restul oamenilor sunt umbre care-si traiesc viata intre locul de munca si case unde se afla nelipsitul televizor la care stau cu orele..asta e viata americana total deviata de la normal.
Sunt multe de spus despre America dar spatiul si timpul nu-mi permite sa scriu o povestire care sa cuprinda toata viata americana asa cum o vad eu si de fapt asa cum este.Cert este o alta lume( nu neaparat in sens negativ) in care, daca nu esti pregatit , ii faci fata cu greu sau deloc chiar.
Poate pentru ca fiind o persona mai conservatoare si traditionalista accept cu greu acest mod de viata si totul mi se pare catastrofal..poate. Nu stiu..dar stiu sigur ca nu vreau ca fetita mea sa creasca in mediul acesta total deformat social si nu vreau sa mor aici.
Si mai stiu sigur- si nu ma poate contesta nimeni- ca nici un roman din america nu e fericit aici; toti tind sa se intoarca acasa. Poate doar un procent mic sunt fericiti aici… Sub masca acelei aparente multumiri si fericiri date de faptul de a fi aici ramane un gol..un gol imens mai greu de suportat decat toate greutatile pe care le-am avea de suportat acasa. Un gol pe care nimeni sau foarte putini il pot „declara” din lasitate. De frica de a accepta ca aici nu e ceea ce-si imaginau si ca totul e un bluf…
Asa ca aviz amatorilor! America e doar pentru cei exclusiv inclinati spre partea materiala a vietii; daca te numeri printre cei ca mine mai bine gandeste-te de doua ori daca vrei sa traiesti printre umbre si amintiri sau daca vrei sa fii prezent in viata reala…eu deja am ales si stiu pasul care va urma….

9 Răspunsuri

  1. Mi-au dat lacrimile…. nu stiu ce sa spun…..Noi ne luptam cu greutatile vietii de roman in Romania si e cumplit de cele mai multe ori. Sigur, eu imi iubesc tara si oriunde in alta parte a lumii cred ca as simti ceea ce simti tu acum.

  2. Nici nu stiu ce sa-ti spun Dana!Dar te inteleg , chiar daca nu am fost plecata asa mult din tara ! Insa si eu sunt legata sentimental si oricat de greu este, aici este acasa! Dar este la fel de important sa fii langa cel ales si copilul tau!Gandestete ca ati avut un motiv, un vis atunci cand v-ati hotarat!Si nu este definitiv! Si noi peticelele suntem cu tine! Ela

  3. Daca ati stii ce bine imi face sa stiu ca macar cineva ma asculta…da, e foarte greu dar incerc , asa cum spui tu Ela, sa m a concentrez pe cei pe care ii am langa mine; asta ma ajuta sa merg mai departe. Si in primul rand , chiar daca nu am scris foarte multe despre America, as vrea sa se stie care e realitatea pe aici si sa nu se mai creeze iluzii.Sper sa reusesc si mai ales sper sa ma intorc candva acasa.CAt de bine ai fi primit aici intotdeauna vei fi privit ca cea ce esti:un imigrant! Si tara asta e suprasaturata de noi , imigrantii asa incat se aud deja vociferari …

  4. Un mic comentariu: am citit cu mult interes articolul dv, si pot spune ca e la fel peste tot. Am trait in Anglia 12 ani, in Franta de 11 ani, si intre timp am petrecut si un an la Madrid, Spania, si sintem cu totii in aceeasi barca, straini pt o viata, dar cu ajutorul lui Dumenzeu razbim. Sa va ajute Dumnezeu sa va simtiti aproape de ai vostri, de cei ce va inconjoara cu dragoste, si sa apreciati viata in general. Best wishes, L xxx

  5. Aveti dreptate , Lori: nebanuite sunt caile Domnului si nimeni nu cunoaste ratiunea Lui in ceea ce ne prieste. Dar tot El e cel care stie mai bine cum si care este finalitatea in orice decide in privinta noastra.Poate ca sunt aici a fost vointa de Sus..cine stie..Multumesc pentru vizita pe blog si pentru comentariu.Numai bine! Dana

  6. Fruntea sus, Dana! am inteles si am „trait” starea de gol pe care ai reusit sa o evoci atit de simplu, atit de curat… Inteleg perfect ca ti-e dor de casa, ti-e dor de „acasa”…nu te lasa vrajita de ce vezi in poze….intotdeauna exista ceva „nespus” in pozele cele mai fermecatoare. Magiunul meu o fi fost el grozav in poze, dar zau ca l-am terminat cu o durere de cap crunta din cauza muzicii vecinului meu…nu e totul roz nici la tara nici in orase…aceleasi taxe, acelasi trai greu si culmea : din ce in ce mai mare mitocania!!!totul este sa INVETI SA TE BUCURI DE CE AI!!! fa-ti LUMEA TA! fa-o frumoasa, plina de dragoste pt copilul si sotul tau, plina de bucuriile hobby-ului tau, plina de acele mici nimicuri – cum ar fi aroma cafelei de dimineata,o raza de soare sau o frunza cazatoare – …repet: invata sa te bucuri de ce ai…acasa, din pacate, poate fi mult mai rau…Si suntem aici , aproape de tine…Hai,inca o data : fruntea sus , viata e atit de frumoasa!

  7. Te inteleg, Dana! Eu plec in fiecare an in Spania si stau cate 3 saptamani, o luna… Si ma apuca un dor de casa ca nici nu pot vorbi la telefon cu mama sau copii ramasi acasa, ca ma umfla plansul. Si merg acolo sa-l vad pe sotul meu care e plecat de 8 ani… Si oricat de bine si civilizat ar fi tot acasa ma gandesc. Mi-au dat lacrimile citind randurile tale si incercand sa-ti raspund cautand cateva cuvinte de alin. Iti doresc puterea sa rezisti, sa te bucuri de familia ta si hobby-ul tau si poate ca te vei intoarce acasa cand vei dori. Elena

  8. Ce bine este sa fii inconjurat de prietenie…nici nu va imaginati cat de mult ma ajuta incurajarile voastre sau pur si simplu doar faptul ca ma „ascultati”.Va multumesc si va imbratisez pe toate, dragele mele!:)

  9. Buna Dana !
    Articol exceptional de adevarat si de miscator ! Inca de la inceput iti uram, bafta multa, sanatate, si fericire alaturi de cei dragi !
    Dispozitie ca a ta am avut toti, si crede-ma ca nu ne-a fost usor, te inteleg si vreau doar sa iti spun ceva: o lupta este viata, si du aceasta lupta cu dragoste si incredere, lupta este frumoasa prin simpla ei natura, nu prin victorie, prin biruintele care creaza drumul pana la aceea victorie la care visam totii.
    Sunt in USA de 9 ani jumatate, a fost usor , nu pot sa mint, a fost foarte greu, dar nu cred ca e cineva care a venit in America deoarece o ducea bine in Romania, toti au venit pentru a avea ceva mai bun, multi se vor scuza acum ca au venit doar din curiozitate sau mai stiu eu ce. Eu am venit deoarece am vrut o viata mai buna si DIN PACATE ( iubesc Romania) , AMERICA MI-A OFERIT O VIATA CU MULT MAI BUNA, MAI DECENTA , MAI RESPECTUOASA , adica cu alte cuvinte m-a tratat mai mult ca pe un OM decat Romania. Suna urat poate , dar recunosc ca asta e realitatea, merg in tara de cate ori mi-i se iveste ocazia , chiar daca familia abia asteapta sa te vada ( de multe ori pentru ce sansa insemni pentru ei decat pentru ceea ce esti), abia stept sa vada straziile din tara chiar daca ne fac sa ne bagam mana in buzunar ca sa ne reparam masina pe care o tratam fara pic de respect tarand-o prin gropile de acolo platite din taxele noastre sau a celor dragi pe care ii alimentam financiar din America , ca aici umbla cainii cu colacii in coada cica, am platit 9 ani de zile 1500 $ chirie lunar ca sa traiesc decent, dar si eu si familia mea am fost respectati in o oarecare masura , masura cu mult mai mare decat in Romania.
    Noi credem , sotia mea e din Lituania, noi credem ca acolo unde e dragoste si respect acolo e casa ta , indiferent de continent si de tara. Casa ta este acolo unde esti implinit sufleteste si respectat ca esti doar OM si muncesti pentru a merita ceea ce primesti, iar munca ta si sudoarea iti sunt respectate.
    Am intalnit mai la tot pasul „romani” care au venit in America si in loc sa se AMERICANIZEZE s-au ANERICAINIT , dar asta este, ii vom intalnii peste tot ca asta suntem, dar asta nu inseamna ca daca il vezi pe unul ca vina „spasit” la biserica Duminica – ca sa isi prezinte noul Lexus sau mai stiu eu ce , te identifici cu el! Lasa-i sa se tarasca in mocirla lor morala si continuati drumul tau pe care ai plecat !
    Ai o familie iubita , asta e important, ai ce sa le oferi, ai sansa sa fi tratatata ca OM in spitale si sa iti fie respectata munca? BRAVO, ti-ai castigat acest drept prin simpla decizie de a lua propria viata in propriile maini si de a nu depinde de altii si pentru asta RESPECT. Acum pentru ca altii se complac in situatia lor si in loc sa caute sa gaseasca metode prin care sa isi castige independenta materiala si spirituala sau sa ajunga si ei in ” nenorocirea” pe care o traim noi aici, gasesc de cuvinta ca e mai bine sa arunce vorbe urate „tradatorilor” de tara care au avut curaj sa isi i-a viata in piept si sa ofere celor dragi o viata mai buna, pentru asta nu trebuie sa ne simtim rau ca e rau in America. Casa este acolo unde e Dragoste si Iubire, Respect si Fercire !
    Ma bucur enorm ca am dat de blog-ul tau personal si promitem ca il vom urmari indeaproape si daca nu te deranjeaza o sa facem un link pe blogul nostru http://www.valycofaru.com
    Poate ca ne vei judeca putin dupa ceea ce ai sa vezi pe blogul nostru, judeca in sensul ca vei vedea cat de „mult ne mandrim cu ce facem pe aici” dar sunt momente din viata noastre pe care le-am realizat prin MUNCA noastra si pe care inca mai cred ca NICIODATA nu ni-i le-am fi putut oferii in Romania, e mai trist dar asta este realitatea.
    Inca odata foarte bun articolul si speram ca acest articol sa deschida multi ochii sa se poata vedea ca un Roman ramane Roman oriunde soarta l-ar ratacii pe acest pamant! Felicitari
    Cu respect, Valy si Deima Cofaru.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: